Si pentru ca viata inseamna culoare...si pentru ca eu nu am mai postat de mult pe blog...si pentru ca vine si vara...si poate si pentru ca nu am nimic mai bun de facut...o sa vorbesc de culori.Da, asa de nebuna!
Dar chiar simteam nevoia sa vorbesc sau sa mi se vorbeasca de culori, pentru ca deja le cam duc lipsa...traiesc intr-un cartier cu blocuri...gri.Merg la scoala...gri.Plec la munte...gri (acolo e "pretty normal", doar n-or vopsi muntii in verde pentru mine).Pana si la mare e gri ce naiba!!!Ah!pana si tendintele din moda sunt gri!Dar nu ma refer neaparat la griul asta al peisajelor, al strazilor...al asfaltului in general...ma refer la o stare "gri" indusa de toate chestiile astea...Chiar si cu toate reclamele colorate, ambalajele lucioase, lacul pantofilor la moda ...tot mi se pare un pic fortata treaba asta cu bunadispozitie. Si nu e emo. nu e vorba de emo aici. nu vreau sa spun ca nu merita sa traim. nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sinucidem ca sa aratam lumii asteia gri ca suferim. vreau sa spun ca ma uit asa la oameni si nu am mai vazut de mult unu' fericit.
Poate nu ma exprim suficient de clar sau poate bat campii, dar chiar am un scop. Stau langa un parc (Parcul Drumul Taberei) si ma uit la pustii de la masinute care parca se supara ca ii lasa parintii sa se dea vreo 3 minute in ele. In fata blocului meu e un parc de tipul celor "de cartier" cu nisip pe jos care pandeste orice trecator in vederea chinuirii lui pe tot drumul spre casa (iar daca nu merge acasa, ghinion, trebuie sa-l suporte in pantofi la serviciu si-napoi). Ce vad acolo?Pai baietzashi dinastia care se cred mari spanaci prin Dr Taberei si fumeaza cinshpe pachete de kent pe zi cu banii pe care poate mamele lor ii castiga intr-o jumatate de luna, care scuipa de parca tocmai li s-a turnat stricnina pe gat, care discuta despre gagici si isi injura mamele care i-au adus pe lume (unii altora, n-au ajuns atat de idioti incat sa se injure singuri).
Uite asta mi se pare mie gri...sa vad copii care habar nu au sa se mai joace, batrani care nu mai stiu decat sa critice (ca la problemele ce le am in autobuze, trebuie sa amintesc si de ei), oameni care pur si simplu nu se bucura de ce au, dar nici nu-si dau seama ce-si doresc...
Si incerc acum sa fac o analogie...intre felul cum arata orasul asta...nu vechi, nu plictisitor, nici macar deprimant, cum zic majoritatea...ci murdar, murdar si trist...si ...si fara viata.
Ne grabim prea mult sa ne plangem de mila...atat de mult incat uitam sa ne gandim cine e de vina pentru ca nu ne place noua in Bucuresti...ne grabim sa vedem mizeria incat uitam sa aruncam punga de chipsuri la cosul de gunoi...oricum nu conteaza probabil pentru multi...e in spate acum...am trecut de ea...n-o vad...dar altul vine in spate si o vede..si se grabeste si el..si arunca si el punga lui..si tot asa...
Ne grabim sa spunem ca oricum o sa plecam din tara asta si n-o sa ne mai intereseze...si uite asa, orasul imbatraneste si se grabeste si el sa uite de noi...probabil pentru multi nu conteaza..e o afacere buna..."uit de el si uita si el de mine"...dar nu se gandeste nimeni ca a imbatranit odata cu orasul...s-a murdarit odata cu el...
Si din nou, am impresia ca nu ma exprim clar, ca bat campii si asa mai departe...insa chiar e ceva ce ma deranjeaza cumplit...sa vad cum oamenii isi bat joc de ei insisi, de ei intre ei, dar si de lucrurile din jurul lor (fie ele creioane sau blocuri).
Si daca se continua asa, probabil ca nici macar un Everest de gunoaie in mijlocul Pietii Romane nu ne-ar face sa ne trezim...l-am decora cu beculete de Craciun si am face un tunel prin el pentru masini. Si atat. Ne-am obisnui cu el ca si cu toate celelalte.
Ma deranjeaza cand nimanui nu-i pasa si toata lumea spune ca ecologia e o prostie...dar ce te costa frate sa-ti arunci resturile la gunoi si nu peste ceilalti oameni? Asta n-am s-o inteleg niciodata...
Sau daca am s-o inteleg...aia va fi ziua in care griul va deveni culoarea mea preferata.
