Tuesday, April 14, 2009

Eu si blogul meu

...despre care nici nu stiam ca mai exista. Anul si postul pe blogul lopetii verzi. :)

Am cu totul alte idei in cap si nu am niciun chef sa vorbesc despre parerea mea despre bloguri, dar o fac pentru ca trebuie. Ca sa vad eu cum e sa faci ceva doar pentru ca trebuie. Si ca sa fiu sigura ca am o insiruire oarecum logica a ideilor pe blog (asta daca am sa continui sa scriu). Insiruire logica din punctul meu de vedere inseamna sa iti prezinti intai blogul si scopul lui si apoi sa prezinti continutul, "drumul" pana la scop.

De ce un blog? Sincera sa fiu, pentru ca m-a intrebat mama daca n-am si eu un blog. Prima idee pe care am avut-o atunci a fost "toata lumea are blog". Si ideea asta s-a combinat cu ideea de "xerox" din capul meu (caci "toata lumea la fel" inseamna uniformizare, inseamna sa stii totul despre toti, ca doar esti ca ei si sunt ca tine, iar in cazul asta, oamenii nu se deosebesc cu nimic de hartiile tiparite, fiecare nastere echivaland cu o copie facuta).

Parerea mea de pana acum despre oamenii cu blog (si ma refer la bloguri in care sunt exprimate opinii sau idei, nu stiri)?
Oameni din ce in ce mai speriati de lume, care se folosesc de protectia unui ecran pentru a se exprima. Oameni care nu vor avea curaj sa te contrazica decat la nivel de comment. Oameni carora le este cunoscut doar limbajul articulat, logic, pe care i-ai domina cu o privire sau un gest, doar pentru ca nu-i cunosc sensul, iar faptul ca nu cunosc ii sperie. Oameni limitati, care simt totusi ca au ceva de spus, insa le e frica sa o faca. Oameni mediocrii.

Dar am exagerat. Poate unii chiar asa sunt, dar nu toti. Un blog te ajuta sa te perfectionezi in exprimare (Bam: http://cepari.blogspot.com), un blog te ajuta sa vorbesti despre activitati ale tale (Adriana: http://ganduri-multe-si-de-toate.blogspot.com), un blog poate reprezenta chiar si o trecere in revista a unor stiri sau probleme cotidiene, incluzand pareri personale (Ynes: http://supadepui.wordpress.com).

Ce am eu de gand sa fac pe blog?
Sa vorbesc despre lucruri despre care vorbesc si in mod normal. Nu am un blog in care sa ma ascund, am un blog in care sa-mi subliniez gandurile. Am un blog cu care imi perfectionez convingerile, poate un fel de a privi mai in profunzime unele idei.

In concluzie, un blog nu trebuie confundat cu un jurnal, asa cum am vazut de multe ori. Si de asta sunt convinsa si nu-mi voi schimba parerea. Un blog este scris pentru ceilalti, nu pentru tine. Un blog este public, iar a-ti face unul inseamna a accepta sa fii criticat. Un blog nu reprezinta un refugiu, nu poate lua locul faptelor tale, insa poate sa le sublinieze importanta. Nu poate nici macar sa le explice, poate doar sa extinda o explicatie a lor.

Deci, intai traim, apoi povestim pe blog ce am trait. Si nu traim cu scopul de a avea ce scrie pe blog.

2 comments:

Adriana said...

Imi place cum ai inceput.M-am uitat ziele trecute pe blog si mi-am pierdut speranta ca vei mai scrie ceva avand in vedere ca ultimul post era de anul trecut.Mi se pare intersanta ideea ta cum ca unii oameni au un blog pt a-si exprima parerile din spatele ecranului...la mine a fost invers.Adica a trebuit sa imi fac 'curaj'(e mult spus) ca sa scriu ceva pe blog.Pentru ca atunci cand scrii ce va pe blog,si cum ai spus si tu e un loc public,oameni care nu te cunosc pot sa te judece si sa isi faca o parere gresita desi ei nu stiu cum esti tu in realitate.Mai ales ca in general pe un blog apare ipocrizia,cu litere mari,pt ca nimeni nu stie care e reactia ta si tu poti sa te dai mare si tare dar de fapt sa fii un soarece de biblioteca,care nu iese din casa.Ma bucur ca ai mai scris si tu ceva:)) O sa urmaresc cu interes urmatoarele articole

Ada said...

Eu ma bucur ca cineva chiar s-a uitat pe blog-ul meu :)
Daca aveai curaj sa spui in realitate ideile de pe blog, nu vad de ce ti-ar trebui curaj ca sa le scrii pe net. Insa e, intr-adevar, un punct de vedere.

Cat despre ipocrizie, am stabilit ca nu ma bag in chestii de genul asta, intrucat detest oamenii pentru care blog=jurnal. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar asa simt.